Pentru ionii care reacționează lent cu EDTA (Al³⁺, Cr³⁺) sau fără indicator potrivit, adaugi EDTA în exces cunoscut și titrezi excesul cu Zn²⁺ sau Mg²⁺.
Randamentη=mobținut/mteoretic⋅100, cu masa teoretică din reactantul limitativ
Factor de retențieRf = distanța spotului/distanța frontului
Pe silicecompusul mai polar urcă mai puțin; eluentul mai polar crește toate valorile Rf
1.Standardizarea tiosulfatului cu KIO₃
Se dizolvă 0,1070 g KIO₃ (M = 214,00) într-un balon cotat de 100,0 mL. La 10,00 mL alicotă se adaugă KI în exces și H₂SO₄, iar iodul eliberat consumă 12,10 mL soluție de Na₂S₂O₃. Calculează concentrația tiosulfatului.
1
Moli de KIO₃ în alicotă:
n=214,00⋅100,1070=5,000⋅10−5mol
2
Fiecare IO₃⁻ dă 3 I₂, iar fiecare I₂ consumă 2 S₂O₃²⁻:
n(SX2OX3X2−)=6⋅5,000⋅10−5=3,000⋅10−4mol
3
Concentrația:
c=12,10⋅10−33,000⋅10−4=0,02479M
1.50,00 mL apă de robinet, tamponată la pH 10 cu negru eriocrom T, consumă 8,40 mL EDTA 0,01000 M. Exprimă duritatea totală în mg CaCO₃/L (M = 100,09).
La pH 10 se titrează Ca²⁺ și Mg²⁺ împreună, iar suma se exprimă ca CaCO₃.
2.O alicotă de 25,00 mL conține Fe³⁺ și Ca²⁺. La pH 2, cu acid sulfosalicilic, se consumă 10,20 mL EDTA 0,02000 M. În aceeași soluție se ridică pH-ul la 10 și se continuă: până la virajul indicatorului pentru calciu se mai consumă 7,50 mL. Calculează concentrația Ca²⁺ în mg/L (Ca 40,078).
La pH 2 se titrează doar Fe³⁺; volumul în plus corespunde calciului.
Fe³⁺ e deja complexat (FeY⁻ foarte stabil); cei 7,50 mL titrează doar Ca²⁺.
n(Ca²⁺) = 0,02000·7,50·10⁻³ = 1,500·10⁻⁴ mol în 25,00 mL → 6,00·10⁻³ M
6,00·10⁻³·40,078·1000 = 240,5 mg/L
3.0,2500 g alamă se dizolvă, se neutralizează și se aduce la 100,0 mL. O alicotă de 20,00 mL se tratează cu KI în exces, iar iodul eliberat consumă 10,25 mL Na₂S₂O₃ 0,05000 M. Calculează procentul de cupru din alamă (Cu 63,546).
Două Cu²⁺ dau un I₂, care consumă doi tiosulfat: 1 Cu ≡ 1 S₂O₃²⁻.
n(Cu) în alicotă = 0,05000·10,25·10⁻³ = 5,125·10⁻⁴ mol
În balon: ×5 = 2,5625·10⁻³ mol → m = 0,16284 g
%Cu =0,25000,16284⋅100=65,13%
4.0,1675 g Na₂C₂O₄ (M = 134,00), dizolvat în H₂SO₄ diluat și încălzit la 70 °C, consumă 24,85 mL soluție de KMnO₄ până la roz persistent. Calculează concentrația molară a KMnO₄.
Raportul molar este MnO₄⁻ : C₂O₄²⁻ = 2 : 5.
n(C₂O₄²⁻) = 0,1675/134,00 = 1,2500·10⁻³ mol
n(MnOX4X−)=52⋅1,2500⋅10−3=5,000⋅10−4 mol
c=24,85⋅10−35,000⋅10−4=0,02012 M
5.Din 2,00 g acid salicilic (C₇H₆O₃) și anhidridă acetică în exces se obțin, după recristalizare și uscare, 2,05 g acid acetilsalicilic (C₉H₈O₄). Calculează randamentul (C 12,011; H 1,008; O 15,999).
Reacția e 1 : 1, iar acidul salicilic este limitativ.
M(C₇H₆O₃) = 138,12; M(C₉H₈O₄) = 180,16
mteoretic=138,122,00⋅180,16=2,609 g
η=2,6092,05⋅100=78,6%
6.Pe o placă de silicagel eluată cu hexan–acetat de etil 4:1 se aplică patru compuși. Care va avea Rf-ul cel mai mare?
Silicea reține compușii care formează legături de hidrogen.
Naftalina e nepolară și nu formează legături H cu silicea: urcă cel mai sus.
Alcoolul, acidul și amida formează legături H cu grupele Si–OH și rămân jos.