Adiții: regioselectivitate
  • HX, H₂O/H⁺Markovnikov (H la C-ul cu mai mulți H, prin carbocationul mai stabil)
  • Cl₂/H₂Ohalohidrină, OH pe C-ul mai substituit
  • Br₂/CCl₄adiție anti

(Markovnikov)

Anti-Markovnikov cu peroxizi (mecanism radicalic) merge numai la HBr: .

Oxidare energică: [O] pe fragment
FragmentProdus[O] consumat
=CH₂CO₂ + H₂O3
=CH–RR–COOH2
=CR₂R₂C=O (cetonă)1
ex.: CH₃–CH=CH₂CH₃COOH + CO₂ + H₂O2 + 3 = 5

Truc: [O] pe fragment = 1 + numărul de H de pe C-ul dublu legat (=CR₂ 1, =CHR 2, =CH₂ 3).

Oxidanții (mediu H2SO4)
1 mol KMnO₄ = 2,5 [O]
1 mol K₂Cr₂O₇ = 3 [O]

Acidul consumat: 3 mol H₂SO₄ la 2 mol KMnO₄; 4 mol H₂SO₄ la 1 mol K₂Cr₂O₇.

Oxidare blândă (Baeyer)
  • CondițiiKMnO₄ în mediu neutru sau slab bazic (Na₂CO₃)
  • Produsdiol vicinal, adiție syn
  • Semn vizibilprecipitat brun de MnO₂
  • Ecuație3 alchenă + 2KMnO₄ + 4H₂O → 3 diol + 2MnO₂ + 2KOH

La 2-butenă: din cis rezultă diolul mezo, din trans racemicul (invers decât la Br₂, care adiționează anti).

Ozonoliza (O3, apoi Zn/H2O)

Fiecare C=C se rupe în două C=O, fără oxidare mai departe:

  • =CH₂HCHO
  • =CHRaldehidă
  • =CR₂cetonă
  • Inversunești atomii de O ai fragmentelor prin legături duble

O dienă 1,4 dă un fragment central OHC–CH₂–CHO.

Ozonoliza reductivă se oprește la aldehidă; oxidarea energică duce același fragment până la acid (sau CO₂).

Izomerie geometrică, poziție alilică
  • Cis/transcere doi substituenți diferiți pe fiecare C sp2; =CH₂ terminal nu contează
  • Izomerul transp.t. mai mare și moment de dipol mai mic
  • Cl₂ la 500 °C, NBSsubstituie H-ul alilic
  • Fără H alilicNBS nu reacționează

La o polienă cu capete identice nu numeri izomeri: EEZ și ZEE sunt același compus.

Dincolo de programă (din casete)

Apar cu explicație în casetă.

  • Hidroborare–oxidareBH₃, apoi H₂O₂/HO⁻: alcool anti-Markovnikov, adiție syn
  • Epoxidare (mCPBA)apoi hidroliză: diol anti
  • Metateză (Grubbs)schimbă între ele fragmentele =CHR ale olefinelor